Tag Archives: viața de mămică

Viața de mămică

Sunt obosită. Viața de mămică este uneori extenuantă. Simt că am nevoie să mă întind puțin, să mă relaxez şi eventual să dorm vreo oră. Dar nu așa cu urechea ciulită la domnișoara de lângă mine ci somn de ăla adânc de care nu am avut parte în ultimii ani.

Am zile când nu stau deloc, iar dacă mă așez câteva minute, gândul meu este la responsabilități.” Ce mâncăm?” e problema cea mai mare (a mea şi a tuturor mamelor). Întrebi soțul ce vrea, în speranța că vine cu o idee și el zice “nu ştiu”, “ce vrei tu” sau “ce faci”.

Dacă totuşi găsesc o variantă pentru mâncare, sigur am încă zece lucruri de făcut. Orice activitate depinde de alta. Dacă scot rufe din mașină, trebuie întâi să le iau pe cele de pe sfoară. Dacă fac mâncare, trebuie întâi să am vasele spălate și loc în bucătărie. Dacă mergem afară, trebuie să știu ce mâncăm când ne întoarcem. Dacă vreau să fac baie, trebuie să mă asigur că bebe Ioana e odihnită, să apuc să mă spăl până se agită ea.

În viața de mămică organizarea e cheia

Toate lucrurile trebuie gândite, puse într-o ordine şi rezolvate în așa fel încât să fie timp pentru toate. Organizarea e importantă, ne face să reușim multe, însă stresul e mare şi odihna puțină. Eu am nevoie de o oră liniștită în care să nu mă intereseze că sunt firimituri pe masă sau că nu am strâns jucăriile din bucătărie.

Ceea ce mă scoate un pic din vârtejul de acasă sunt plimbările în oraş. Am şi acolo destule pe cap, dar parcă e diferit față de în casă. Joaca lui Edy e altfel, nu e nevoie să îi tot dau eu idei şi nici nu sunt cu ochii împrăștiați în trei direcții.

Pentru unii, ideea de a fi mamă echivalează cu stat cu copilul/ copiii toată ziua. Și da, stai cu copiii toată ziua, dar “a sta” nu e ca şi cum ai fi întins în fața televizorului. V-ați gândit vreodată de ce mămicile uită repede sau dau impresia că sunt cu gândurile împrăștiate? Pentru că pur şi simplu au așa de multe pe cap încât nu fac față de fiecare dată.

Cum arată programul nostru?

Când mă trezesc dimineața, deşi stau în pat încă jumătate de oră cu copiii, mă gândesc la o grămadă de lucruri (cu sânul într-o guriță flămândă şi cu încă un pici călare pe mine). Ce mâncăm la micul dejun? Trebuie aerisit, făcute paturile şi planurile din ziua respectivă. Cum e vremea? Cum ne putem încadra în așa fel încât să respect şi programul de somn al celei mici? Multe întrebări își găsesc răspunsul şi apoi începe treaba cu adevărat.

Micul dejun durează. Până scot, până mâncăm, până pun iar la loc, trece mai bine de o oră. Poate nu ar fi nimic dacă aş face asta liniștită, dar e nevoie să mă grăbesc, să putem ieși, să rezolvăm ce mai e de rezolvat şi să plimbăm copiii.

Timpul trece repede, Edy vrea sa stea mult la plimbare şi când ne întoarcem suntem istoviți şi flămânzi. E bine să fie mâncare făcută, pentru că altfel mai trece o oră. Mâncăm, iar trebuie strâns tot, dar în timpul ăsta mai e nevoie să țin şi un copil ocupat pentru că el nu stă pe pat cu mâinile la spate.

Îl implic cât pot pe Edy, îl rog să mă ajute, încercăm să ne distrăm, dar atenția e împărțită. Un ochi la oala de pe aragaz, un ochi la bebeluș şi restul spre puiul ocupat cu tot felul de activități.

Așa e şi mai pe seara. E solicitant şi greu dar e așa frumos când văd fețe fericite la finalul zilei, încât nu mai am nevoie nici măcar de ora aceea de somn pe care mi-o doream. Știu că vine seara, că o să mă pot liniști un pic şi mulțumesc Celui de Sus că puii sunt sănătoși şi că lucrurile merg bine.

Poate că..

Poate că muncim o zi întreagă şi nici măcar nu se vede 

Poate că, deşi stăm acasă, praful nu e șters tot timpul sau nu e aspirat.

Poate că şi coşul de rufe e plin iar hainele necălcate nu mai au loc în cameră.

Poate că nici noi nu mai arătăm așa cum arătam odată.

Noi, mamele ştim multe şi facem şi mai multe, iar uneori ne dăm pe noi deoparte ca ei să fie bine. Toate astea se vor întoarce mai târziu. Când?

Când rodul muncii noastre va înflori.

Când vor crește puii noștri mari şi vor fi niște adulți responsabili.

Când fiecare oră nedormită de  acum va însemna mai târziu “te iubesc mama”.

Când vom simți satisfacția.

Asta e viața de mămică. Un sacrificiu mic pentru un om mare!